Ultima Vrajitoare din Transilvania

Stii senzatia aia cand vezi o persoana de o frumusete izbitoare, in metrou, pe strada, in parc si tot ce vrei sa faci este sa-i absorbi splendoarea prin toti porii, sa te hranesti cu o sclipire a ochilor sau sa-i atingi usor obrajii, ca sa te convingi ca pielea e la fel de catifelata pe cat pare?

Da, asa m-am simtit eu citind trilogia Cristinei. Cartile mi-au ajuns in jurul pranzului la munca, si in ciuda faptului ca am decis sa le incep acasa, nu m-am putut abtine. Stateau prea tentant pe birou iar bruneta de pe coperta volumului trei ma atragea cu misterul din priviri. Am zis fuck it si-am inceput. Am citit, mai bine zis am devorat povestea Alexandrei pe nerasuflate. Eram intre ciocan si nicovala : voiam sa se termine, dar in acelasi timp ma-njunghia inima cand terminam un capitol. Apoi un volum.

Istoria mea cu aceasta carte este destul de dubioasa. Citisem un review pozitiv mai demult si m-a atras, insa soarta mi-a fost potrivnica si n-am cumparat-o. Apoi, la targul de Craciun de la Universitate mi-a facut iarasi cu ochiul, dar fiind ametita de frig si vin fiert, am lasat-o cumva, cu sufletul indoit, pe tejghea. A treia, cum e si-n povesti, a fost cu noroc. Mi-a recomandat-o Cami, careia o sa-i multumesc vesnic. Nu stiu ce m-as face fara prietenii mei ce-mi impartasesc setea de lectura.

Desi, in mod normal, as da spoilere, n-o voi face. Povestea Alexandrei merita sa fie traita pe propria piele, fara niciun indiciu care sa-i spulbere vraja (hint, hint)

Pe mine m-a tinut in suspans, mi-a dat de gandit, mi-am regasit trecutul in personalitatea Alexei si prezentul in zambetul ironic al Anekei.

Poate nu este un review ca la carte (evident ca nu este un review ca la carte, doar e scris de mine), insa trilogia merita citita. Gand final : is it just me sau tipa de pe coperta volumului trei seamana cu Nina Dobrev?

Gand final 2 : Cristina, multumesc. Pentru Alexandra, Aneka, misterul, ceata, castelul si Bucurestiul conturat cumva fix din perspectiva mea. Sunt mandra de tine, de faptul ca am putut sa regasesc intr-o carte scrisa de o romanca acelasi aer si aceleasi arome (de zmeura) din cartile mele preferate, care nu ma lasa sa las cartea din mana pana n-o termin. Apoi s-o tin la piept si sa suspin. (dramatic, dar da, te face sa suspini)

 

B.

Advertisements

One thought on “Ultima Vrajitoare din Transilvania

  1. Pingback: „Am devorat povestea Alexandrei pe nerasuflate” | Cristina Nemerovschi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s