Kriminal

Te privesc printre aburii cafelei. Incerci sa ma imbeti cu vin, dar cuvintele tale sunt de ajuns. Am obosit de atatea vorbe. Cuvintele tale se agata de oasele mele intr-o incercare disperata de a nu ma pierde. Isi infig dintii si ghearele ascutite in pielea mea ; taisul lor ma arde prin vene, dar fara folos. Te uiti la mine, ma sorbi din priviri, dar ceva lipseste. Ma vrei cu totul, dar eu nu mai am ce sa-ti dau. Doar o alta cana de cafea din ibricul ce se raceste usor pe  aragazul murdar. Ti-e dor de mine, mi-e dor de noi, ne e dor de alte zile cu soare, dar afara e furtuna. Vantul se zbate si-mi deschide furios geamurile. Imi ia pe sus firele de par razlete, scrumul de tigara si lasa in urma lui doar frig. Cred ca daca ne-ar picta cineva acum, tabloul ar plange.