Deblocaj

Mi e dor de minti bolnave,

Dar bolnave pe gustul meu –

Care te intarata si ti striga sufletul,

Te rascolesc si te framanta,

Pana ajungi sa devii altcineva cand rasare luna.

Sa aiba aroma de vin rosu si un parfum de tigara fumata pe jumatate,

Cu ochi intaratati, scaldati in sclipiri de curcubeu,

Si glas ca de ropot. ca de vant furtunos intr o zi de octombrie.

Sa desenati idei in aer,

Care sa prinda aripi si le observi amortit cum ies in zbor din cochilie,

Formand un haos dansant in jurul nostru.

Mi e dor sa vorbesc cu cineva pana cand soarele adoarme,

Pe o plaja atat de pustie incat sa prinzi oftatul firelor de nisip contopindu se in calmul marii.

Mi e dor de o conversatie diafana, precum o catifea scumpa –

Sa o atingi usor de obraz, sa te dezmierde in jos pe gat,

Si sa o lasi sa se odihneasca in dreptul inimii –

Sa ti tina de cald in zilele adancite de singuratate.

E frumos si rar, e altceva – nu crezi?

Cand o persoana iti aprinde sufletul si ti invie spiritul,

Chiar si doar pentru o conversatie.

— mai ales pentru o conversatie —