Deblocaj

Mi e dor de minti bolnave,

Dar bolnave pe gustul meu –

Care te intarata si ti striga sufletul,

Te rascolesc si te framanta,

Pana ajungi sa devii altcineva cand rasare luna.

Sa aiba aroma de vin rosu si un parfum de tigara fumata pe jumatate,

Cu ochi intaratati, scaldati in sclipiri de curcubeu,

Si glas ca de ropot. ca de vant furtunos intr o zi de octombrie.

Sa desenati idei in aer,

Care sa prinda aripi si le observi amortit cum ies in zbor din cochilie,

Formand un haos dansant in jurul nostru.

Mi e dor sa vorbesc cu cineva pana cand soarele adoarme,

Pe o plaja atat de pustie incat sa prinzi oftatul firelor de nisip contopindu se in calmul marii.

Mi e dor de o conversatie diafana, precum o catifea scumpa –

Sa o atingi usor de obraz, sa te dezmierde in jos pe gat,

Si sa o lasi sa se odihneasca in dreptul inimii –

Sa ti tina de cald in zilele adancite de singuratate.

E frumos si rar, e altceva – nu crezi?

Cand o persoana iti aprinde sufletul si ti invie spiritul,

Chiar si doar pentru o conversatie.

— mai ales pentru o conversatie —

Conversations with my inner demons part 4.

Y : Deci? Cum a fost?

B : Minunat. Mirobolant, de vis. Nu pot descrie in cuvinte.

Y : Asa-i? Ti-am zis eu ca viata e cel mai impatimit drog. Iti arde maruntaiele.

B : Mai vreau. Ce doresti la schimb?

Y : Putin..doar sufletul tau.

B : Dar cu el traiesc!

Y : E al tau pe viata si al meu in moarte.

B : Si cat dureaza moartea?

Y ; Dragoste..ti-as spune. Dar ce pacat ca timpul e relativ.

Conversations with my inner demons – part 3.

B : You know, when people usually dream about daemons, they are being chased to death. But I was boiling them. With my hands. I can still see how they burned, I can still feel how my power ran through them and poisoned their life sources.

Y : Well, that sounds to me like you were making new friends!

E(u)forie

Simt nisipul cum imi saruta genele. Se strecoara molcom printre riduri si mi descreteste fruntea. Se ia de mana cu briza si imi alunga grijile incet si cu calm, de parca ar avea tot timpul din lume. Clipa se opreste. Clepsidra rasufla usurata, si aproape se sparge de atata relaxare. Venele fierb de fericire, ochii mei saruta marea ce ma primeste ca intotdeauna, rece si frumoasa. Amandoua suntem gheata insa atmosfera arde. Sunt aici, cu trup si suflet si totodata departe, pe valurile monstruoase, ce se ridica maiestuos deasupra orizontului. E frumos aici, hai sa nu mai plecam.

Ea

O alerg precum un vanator cu simturi de lup. Ii simt aroma imbatatoare si ii zaresc cu coltul ochiului umbra fugara. Se ascunde printre dansul frunzelor patate de ruginiul vremii si-mi zambeste din spatele unui nor pierdut in marea albastra. Lasa in urma ei un dor aprins si stiu ca e pierduta pentru multa vreme, insa nu incetez s o caut. O incoltesc in hatisurile mintii intunecate insa-mi scapa printre degetele lungi si osoase precum particulele de praf in razele soarelui. Doar ca aici nu razbate niciun firicel de lumina, e doar negura adanca si suierul vantului ce se strecoara pe furis si-mi patrunde cotloanele inimii sfaramate.

Nu e iubire, nu e nici speranta. E doar ea, ce-mi alimenteaza foamea insatiabila. Unde esti?