E(u)forie

Simt nisipul cum imi saruta genele. Se strecoara molcom printre riduri si mi descreteste fruntea. Se ia de mana cu briza si imi alunga grijile incet si cu calm, de parca ar avea tot timpul din lume. Clipa se opreste. Clepsidra rasufla usurata, si aproape se sparge de atata relaxare. Venele fierb de fericire, ochii mei saruta marea ce ma primeste ca intotdeauna, rece si frumoasa. Amandoua suntem gheata insa atmosfera arde. Sunt aici, cu trup si suflet si totodata departe, pe valurile monstruoase, ce se ridica maiestuos deasupra orizontului. E frumos aici, hai sa nu mai plecam.