O alerg precum un vanator cu simturi de lup. Ii simt aroma imbatatoare si ii zaresc cu coltul ochiului umbra fugara. Se ascunde printre dansul frunzelor patate de ruginiul vremii si-mi zambeste din spatele unui nor pierdut in marea albastra. Lasa in urma ei un dor aprins si stiu ca e pierduta pentru multa vreme, insa nu incetez s o caut. O incoltesc in hatisurile mintii intunecate insa-mi scapa printre degetele lungi si osoase precum particulele de praf in razele soarelui. Doar ca aici nu razbate niciun firicel de lumina, e doar negura adanca si suierul vantului ce se strecoara pe furis si-mi patrunde cotloanele inimii sfaramate.
Nu e iubire, nu e nici speranta. E doar ea, ce-mi alimenteaza foamea insatiabila. Unde esti?
les amours imaginaires 